13 oct. 2012

Am obosit.

Am obosit să tot iert, să tot aştept, să tot înţeleg, să tot accept, să tot lupt cu mine şi cu alţii. Am obosit să tot împing  tot sperând, precum copiii mici, că dacă trec de la două din trei la trei din cinci sau şapte din zece, câştig până la capăt. Am obosit să-i pun pe alţii înaintea mea, în mod invariabil pe cei care nu merită, să uit de mine şi să mă las pe mai târziu.
Am obosit să accept pedepse pentru că mă simt vinovată. Am obosit să fie suficient cât pentru de trei ori vina mea, iar eu încă să îmi caut vină, doar pentru a mă întări pentru următoarea pedeapsă. “I paid for you in tears/ And swallowed all my pride”, dă bine în cântec, dar când asta devine o realitate nesfârşită nu mai sună aşa de bine.
Am obosit să aud cum alţii sunt speciali şi merită totul, ca apoi să îmi explice cum că trebuie să mă mulţumesc cu ce primesc şi să nu cer mai mult. Nu pot ei, dar eu trebuie să pot, pentru că dacă nu pot, ratarea absolută va fi doar vina mea.
Am obosit să fiu raţională,corecta şi diplomată. Vreau să urlu, să bat din picior, să mă manifest cât se poate de pe dos decât ar fi normal şi frumos pentru statutul şi vârsta mea. Am obosit să fiu puternică, şi pentru că sunt cea mai puternică dintr-o mulţime, să i se pară cuiva normal să tot lovească şi să abuzeze doar pentru că pot duce. Nu am înţeles cum justifică puterea mea nepăsarea sau cruzimea lor.
Şi când obosesc aşa, tot ce pot e să mă scutur de tot ce mă oboseşte. Să îmi aduc aminte că, dacă alţii au scuze, eu n-am când nu am grijă de mine, când nu mă iubesc, când nu mă protejez şi le permit altora să arunce cam tot ce vor în grădina mea. E timpul să iau un sac maaare, de două ori cât mine, să adun toată mizeria ce mi s-a depozitat pe aripi, să o duc departe şi să o ard, iar apoi să temperez focul durerii în apă proaspătă şi clară.
Oricum ar fi, din când în când trebuie să obosim profund din cauza a toate lucrurile pe care alegem să nu le facem pentru noi. Trebuie să ne aducem aminte că nu putem face pe nimeni fericit dacă nu suntem noi fericite, că nu putem alina când noi nu mai ştim ce e aia mângâiere lină, că nu putem iubi pe nimeni dacă nici pe noi nu ne iubim.

3 oct. 2012

Zambete sincere.

Un zambet este un pas mic pentru cel care il ofera si are un impact puternic pentru cel ce il primeste!
Un zambet este o speranta,un gest sincer,un moment deplin de bucurie.Atunci cand sufletul tau este impacat poti zambi cu adevarat,poti darui oricui zambete..nenumarate zambete.Pentru ca atunci cand fericirea ti-a batut la usa iar tu i-ai deschis-o larg si i-ai intins bratele ,nu mai esti zgarcit la zambete...ii zambesti omului care trece pe langa tine si pare grabit si nervos,ii zambesti imaginar celui care este motivul fericirii tale,iti zambesti tie,iti zambesti din toata inima.
  Cand esti fericit fiecare dimineata este o binecuvantare.Zambeste inainte de culcare ,zambeste cand dormi,zambeste cand te trezesti!!!    Imi pastrez zambetele pentru oameni care merita...pastrez zambete sincere pentru oameni calzi si buni,am zambete de rezerva pentru zile mai putin ''zambitoare'',iar daca din intamplare mi-am daruit zambetul unor oameni ''mici'' consider ca nu am pierdut nimic ,ci m-am imbogatit daruind oricum!
P.S. Mi-a fost dor de zambetul tau....

21 aug. 2012

Am invatat

Am invatat ca nimeni nu este perfect...Pana cand nu te indragostesti...Am invatat ca viata e dura..Dar eu si mai si!!!Am invatat ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.Acelea pe care le pierzi tu, le prinde din zbor o alta persoana.Am invatat ca atunci cand porti pica si amaraciune fericirea se duce in alta parte.Am invatat ca ar trebui mereu folosite vorbe bune,pentru ca maine poate va trebui sa le retragi.Am invatat ca un suras e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul.Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt...dar pot mereu sa fac cate ceva.Am invatat ca atunci cand fiul tau nou nascut  iti tine degetul in micul lui pumn..sa lipit de tine pentru toata viata.Am invatat ca toti vor sa traiasca in varful muntelui...dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.Am invatat ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gandesti doar la scopul ei.Am invatat ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii..cand sunt cerute si cand de ele depinde viata cuiva.Am invatat ca cu cat irosesc mai putin timpul ...mai multe reusesc sa fac.

7 aug. 2012

Asculta-mi gandurile.

     Sa respir diminetile din parul tau as vrea
Sa fie albe,curate,cu parfum de tine...Patrunde-n mine cu al tau suras,incalzeste-mi sufletul,bucurandu-mi gandul.
As dori sa zbor ,sa ajung la tine...sa te cuprind in palme, dar nu pot :( Destinul mi-a frant aripile...
Si cat as vrea sa simt chipul si surasul tau din mister,sa-mi mangai urechile cu glasul tau,cu soaptele tale..
 Mi-e greu sa ma desprind de tine..inchid ochii si te pastrez in mine,visez la clipe in care tu iti lasi buzele plutind deasupra mea,iar eu iti spun in soapta...Te voi iubi pentru totdeauna!
 Te iubesc ,te iubesc cu toate zidurile dintre noi,pe care nicicum nu le vom putea sparge...te iubesc cu toata tristetea din mine,cu toate lacrimile...te iubesc si nu mai stiu in cate vise te-am ascuns.
  Esti acolo, in inima mea, si nu vei disparea niciodata.
Am invatat sa ma multumesc cu visele mele,sa te iubesc asa cum stiu eu...
tacut...
nesfarsit...
neconditionat...
Te iubesc si atat!!!

30 iul. 2012

Te vreau langa mine

Cu inima ma cert,dar nu ma lasa in pace
As vrea sa uit de tot si sa merg mai departe
Dar seara vine si gandul mi-e la tine
Nu ma pot opri, te vreau din nou langa mine....

6 iul. 2012

Ganduri la apus...

Ti-am zambit cu soarele..si ti-am adus si nori,ti-am dat inima mea si timpul meu si tot ce am avut mai bun, ti-am dat tot..fara sa ma intreb daca gresesc...Am gandit ca este firesc, ti-am indeplinit vise si dorinte.Nu regret si daca as da timpul inapoi as face acelasi lucru sau poate mai mult..chiar daca nu mai suntem ''noi'' demult..sufletul meu inca isi adue aminte de momentele frumoase si gandurile mele bune inca te cauta in zori de zi...caci esti special oriunde ai fi...